Skip to content

nimic din 2009

eram cat pe aci sa adorm, cand deodata ma gandesc ce dracu se intampla cu clipa asta, 2009, decembrie, azi, ora asta si nu castig nimic, nici sufleteste , nici material, nu fac pe nimeni fericit, doar ma culc si adorm. ce perfecta sunt ca hrana pentru marele nimic. in timpul serviciului meu nu s-a intamplat nimic. nu am contrazis pe nimeni astazi. lucrurile au mers pe fagasul firesc. ma intreb cate vorbe goale s-au pronuntat la seminarul de astazi. sa fie vreo 10000 ? mai mult? mai putin? cred ca din atatea discursuri pot insira 3 fraze spuse sincer din inima si cu oarecare valoare de adevar e mare lucru. buna, ce mai faci si eu sunt bine, sunt interesat sa colaboram, iar multumesc, va rog, poftim, pardon. fleosc. cred ciorba de legume pe care amancat-o pe gratis in resturantul hotelului are mai multe de spus decat fiecare dintre noi. indiferent daca luati separati sau la un loc. tot aia. tot o gramada de verze am fost. tipa e de acord cu mine doar sa nu zic ca in genul asta de intalniri se revarsa frustrari. le e frica de cuvinte, nu de realitati, accepta samance rahat numai sa nu ii ajuti sa remerce evidenta , ca mananca. sa nu zici urat. sa nu zici frustrare ca isi aduc aminte cat de frustrati sunt. imparatul e gol. cu cat mai evidenta goliciunea lui cu atat ne dam pe roata pe langa el si il complimentam. imi aduce aminte de chestie de acum vreo 3 ani. eu intr-un autobuz pe la romana. vreo 5 oameni autuboz stand toti pe scaune. deodata un miros teribil se raspandeste in autubuz. pur si simplu imi dadusera lacrimile, asa putoare nu surprinsesera organele mele olfactive in ani. mi se sterp
ezisera si dintii , corpul se cocarjase intr-o paralizanta sinestezie. stopuri peste stopuri autbuzul sta la fiecare, mai e putin si se va opri in statie. se vor deschide usile. oau! un pic de aer. usil se deschid! ma astept ca fiecare sa se napusteasca spre usa sa iasa sfasiindu-si hainele de graba in usa. dar stupoare. in loc sa iasa, concitadinii mei dau tarcoale usii, se opresc solemn, trag cu madrie inca un aer in piept, se invita unul pe altul la iesire cu o demnitate si politetze total inutile. daca ar fi fost cazul intradevar sa fie demni nu ar fi reusit. daca ar fi meritat sigur nu ar fi facut-o. dar pentru ca e o urgentza atat de mare ei cu atat mult se coiesc sa iasa.

Share and Enjoy:

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X